Ready-made

Trezire în toiul nopţii… îmi ia ceva să mă dezmeticesc şi să-mi dau seama unde sunt de fapt. Nu, n-am visat zgomotul roţilor de tren, din contră, el îmi sună în ureche apăsat şi constant… mă aduce cu gândul la realitate. Prin perdelele trase ale compartimentului abia dacă desluşesc ici-colo vreo lumină. Cerul e negru, nu se distinge de pământ. E târziu? Am trecut de graniţă? Scrâşnet de roţi şi oprim într-o gară. Nu ştiu ce gară, dar dacă pot citi „şef staţie” pe pereţi înseamnă că suntem încă acasă. Abia acum catadicsesc să-mi caut mobilul să mă uit la ceas. E 1:48. Bleh! Abia au trecut 4 ore din 12 cât va dura călătoria… abia am reuşit să aţipesc 2 ore.