Primul lucru

La noi a fost cam aşa: primul lucru pe care l-am făcut într-un oraş nou a fost să mergem să ne interesăm de cazare şi să ne cumpărăm bilete pentru următoarea destinaţie. Asta pentru că n-am avut rezervări anticipate nici la hoteluri / hosteluri nici la tren. În principiu pentru că ne-am hotărât itinerarul final cam cu două zile înainte de plecare. Dar, oricum, a fost mai palpitant aşa. Cu mica menţiune că „palpitant” nu e întotdeauna de bine 🙂

Ei bine, am ajuns în Viena. După un drum de 12 ore. Poate ar trebui să menţionez că cele mai multe le-am petrecut pe teritoriul României, unde trenul a oprit în mai toate gările mai acătări. După ce-am trecut în Ungaria cred că după graniţă prima oprire a fost Budapesta. Ce-i drept nu pot fi sigură pentru că am adormit… Oricum, am ajuns în Viena pe la 9 dimineaţa şi – trebuie să recunosc – am fost cam dezorientaţi. Nu neapărat pentru că ar fi fost o gară mare sau că indicatoarele n-ar fi fost destul de clare. Dar eram şi puţin obosiţi după prima noapte pe tren şi puţin excitaţi pentru că „am plecat, am plecat, chiar am plecat” şi pentru că ne-am trezit coborând din tren în mijlocul unei mulţimi care vorbea toate limbile pământului. Evident că nici n-am ajuns bine în gară şi am dat „nas în nas” cu un grup mare de asiatici vorbăreţi şi cu multe bagaje, dar care se simţeau mai în largul lor decât noi.

În fine, mă abat de la subiect. Subiectul e că există câţiva paşi „de bază” pentru a asigura o şedere cât mai scurtă în gară şi un început de vizită cu dreptul:

1. „Where can I find a tourist information office?”. Adicătelea un loc unde să poţi afla informaţii despre oraş, obiective, eventual o hartă. Şi, dacă ai nevoie de cazare, se poate să găseşti nişte oferte chiar atrăgătoare. Depinde de oraş şi de noroc.

2. (variaţiune la prima) „Where can I find a map of the city?”. Asta dacă nu cumva ţi-ai făcut de acasă planuri amănunţite despre ce şi cum să vizitezi şi ai deja mai multe hărţi cumpărate sau luate de pe Internet . Nu era cazul nostru, aşa că am purces în a întreba la biroul de informaţii din gară unde găsim cele de mai sus. Şi ne-am ales cu o hartă gratuită a oraşului, cu salutări din partea unei multitudini de sponsori. Toată lumea e fericită.

3. De aici am purces la cumpăratul de bilete spre următoarea noastră destinaţie: Muenchen sau Munich, după cum preferaţi. Cum plecam în aceeaşi seară nu se punea problema de cazare. După ce-am aşteptat la o coadă nici prea mare nici prea mică, dar care însă se mişca destul de repede şi civilizat am ajuns şi să întrebăm cât ne costă biletele. Verdict, 19.5 euro.

4. Le-am luat şi am trecut la pasul următor – adăpostirea bagajelor şi alesul strictului necesar pe care să-l cărăm după noi. Aviz celor ce călătoresc împreună cu fotografi mai mult sau mai puţin pasionaţi: de obicei aceste personaje duc după ei un întreg studio în miniatură, deci sunt puţin dispuşi să mai ducă şi altceva. Concluzia: aşteptaţi-vă ca strictul necesar să-l care altcineva… în cazul nostru, eu (mă victimizez puţin, că deh, am drepturi de autor – hehe). Aşa, revenind la bagaje: de obicei în mai toate gările care se respectă există oficii pentru depozitarea bagajelor, de cele mai multe ori complet automatizate şi deschise mai tot timpul. E bine însă să întrebaţi dacă nu sunteţi siguri de ora de închidere a ghişeului sau secţiunii de gară unde se pun bagajele. Mai bine un drum în plus până la informaţii decât să vă treziţi că aveţi bagajele blocate şi nu puteţi pleca mai departe. La Viena erau dulapuri automate deschise non-stop. Aşa că am parcat amândoi rucsacii (3.5 euro) şi dintr-o dată eram liberi ca păsările cerului!

5. Ultimul pas înainte de a începe adevărata aventura: procurarea unor bilete pentru mijloacele de transport în comun. De preferinţă bilete de o zi, care în majoritatea oraşelor sunt valabile şi la metrou şi pe alte mijloace de transport. Oricum, cam orice aţi alege evitaţi să cumpăraţi bilete direct din autobuz: sunt muuult mai scumpe. Ca o comparaţie, în Viena un bilet de o zi este 5.7 euro, iar o călătorie în tramvai costa 2.5 euro! Daca staţi mai mult într-un oraş sau chiar şi pentru o zi în anumite situaţii puteţi încerca şi ceea ce se numeşte un card turistic. Dar despre asta într-un post ulterior.

Cam astea sunt obiectivele de „bifat” la sosirea într-un oraş. Evident, lista nu e exhaustiva şi poate cuprinde şi alte necesităţi cum ar fi mâncare, toaletă şi nu în ultimul rând CAFEA! Vă mai arăt doar singura poză pe care o avem din gara din Viena. La coadă la bilete, cu gândul la următoarele 20 de zile…