Hofburg

E încă dimineaţă în Viena şi noi ne plimbăm mai departe pe „Strasse”. Soare, cald şi numai bine să te opreşti pe marginea unei fântâni. Nu, nu se bea apă din ea, dar chiar şi ideea apropierii de apă te răcoreşte puţin. Fiind sâmbată, lumea se plimbă. Oameni relaxaţi, familii şi turişti. Printre ei, o manifestaţie cu fanfară. Care se încheie cu un mini-banchet la marginea drumului. Ne uităm şi noi puţin, înainte de a pleca spre Hofburg. Facem şi poze. Mai jos, un robinet:

Drumul continuă natural pe lângă o tanti vopsită toată în argintiu şi cu o rochie de epocă, care zâmbeşte şi face plecăciuni pentru câţiva euro-cenţi. Şi ajungem într-un final la intrarea în curtea Palatului Imperial Hofburg, mai precis la aripa Michael. Construită în secolul 18, respectiva intrare arată cam aşa:

Intrarea te duce sub un fel de boltă (s-ar putea găsi o asemănare foarte vagă cu pasajul Vilacrosse din Bucureşi), iar apoi ajungi direct în imensa curte dreptunghiulară a Palatului, pe laturile căreia se înalţă cuminţi aripile construcţiei, fiecare cu scopul şi caracteristicile sale. Din păcate, am fost mult prea confuzi ca să ne hotărâm dacă să vizităm ceva din Palat, aşa că am rămas cu o „tură” de curte. Ne-am odihnit puţin în inima construcţiei ce a fost reşedinţa Habsburgilor. Reşedinţa de iarnă, mai bine spus. La reşedinţa de vară ajungem mai încolo 🙂

Parcă nici nu-ţi vine să crezi că Austria nu mai e condusă de împăraţi, atât de impunătoare sunt construcţiile şi atât de „aristocratică” atmosfera. Ne-am şi jucat de-a gărzile. Bine, recunosc, eu m-am jucat. Radu a făcut poze…

 

Şi cam asta ne-a fost vizita la Hofburg. A, pardon, am mai consumat o parte din sandwichurile de care vorbeam în postul trecut. Şi ne-am cam copt la soarele care începuse deja să cam ardă. În schimb, eu m-am distrat studiind nişte cadrane solare dispuse pe pereţii uneia dintre clădiri. În fine, până la urmă am luat-o agale spre ieşire:

Apropos, pe partea asta de poartă scrie JUSTITIA REGNORUM FUNDAMENTUM, adică justiţia este fundamentul guvernării. Frumos ideal, nu? Iar ce se vede de partea cealaltă a porţii este Museumsquartier (cartierul muzeelor). A se observa următoarele: numărul foarte mic de maşini pe stradă şi bicicliştii care se pot plimba nestingheriţi cam peste tot. Eh, nu toată lumea trăieşte într-o fostă capitală de Imperiu…

Ştiu că exprimarea mea e cam seacă la ora asta, dar mi-am impus să scriu mai des pe blogul ăsta. Nu de alta, dar în trei luni abia am reuşit să scriu despre trei ore din prima zi a excursiei noastre. În ritmul ăsta, o să mai facem vreo două excursii până să reuşesc eu să scriu despre cea de vara tecută. Şi ca să nu închei cu acest text, ci cu o poză dintre preferatele mele, mai jos este un detalui din aripa Michael – tot o fântână. Aşa-i când te plimbi pe căldură…