Actualele clădiri oficiale

După ce-am fost pe la vechile clădiri care găzduiau autoritatea conducătoare, am trecut repede-repede prin MuseumsQuartier – al cărui nume îi descrie cel mai bine funcţia: cartierul muzeelor. Dat fiind faptul că nu prea aveam timp de umblat prin muzee nici n-am prea stat să le admirăm de afară. O singură chestie am remarcat: chiar în piaţa de unde începe zona de muzee (cum vii dinspre Hofburg) sunt două clădiri impresionante în stil gotic (care adăpostesc muzeul de artă şi de ştiinţe naturale dacă nu mă înşel) care sunt construite ”în oglindă”. Adică sunt identice din punct de vedere al arhitecturii, mai puţin în ceea ce priveşte statuile decorative. Mi s-a părut o chestie faină, mai ales că nu mai prea ştiu asemenea locuri – o excepţie este strada în oglindă din Cluj-Napoca, singura din ţară care are clădirile de pe ambele trotuare identice.

De acolo am plecat, tot la pas, spre primărie, care nu era departe – norocul nostru că ştim cât de cât să ne orientăm cu ajutorul hărţii. Chiar, acuma mi-am amintit: Viena cred că are cele mai scurte staţii de metrou pe care le-am văzut până acum: e vorba de linia de metrou care deserveşte partea istorico-turistică a oraşului, unde uneori e mai uşor să ajungi de la o staţie la alta pe jos (zic eu). Oricum, noi aveam chef de plimbare şi abia era prânz (ce-i drept cam cald, dar na, turistul suferă pentru ţelul său). Revenind, eram în drum spre primărie când am ajuns la clădirea Parlamentului Austriac:

După cum se vede şi cu ochiul liber, clădirea propriu-zisă este construită într-un stil care aminteşte de antichitate. Mai precis este ceea ce se numeşte neoclasicism (o reînviere a stilului clasic prezent în Grecia şi Roma antică) de inspiraţie grecească. Decoraţiunile faţadei sunt o reprezentare alegorică a celor 17 provincii istorice ale Imperiului Austro-Ungar – numite Kronländer, adică pământurile Coroanei (mă întreb dacă e şi Transilvania pe acolo). În faţa clădirii este construită la fel de faimoasa fântână Pallas – Atena. Cică figurile de la baza statuii sunt reprezentări alegorice ale celor 4 râuri importante din Imperiu: Dunărea şi Inul în faţă şi Elba şi Vltava în spate. Din păcate nu avem o poză în care să se vadă Dunărea bine, dar ea e reprezentată de o femeie cu sânii goi şi o togă/mantie care flutură în vânt. Cool 🙂 Aşa.. şi mai avem diverşi Cupidoni şi delfini, iar deasupra lor două statui care reprezintă puterile legislativă şi executivă în stat – cu faţa spre noi aş spune că e legislativul. Deasupra lor stă Atena, zeiţa înţelepciunii, care are în măna stăngă o suliţă şi în dreapta pe Nike – zeiţa victoriei (sau a triumfului, cum preferaţi).

Personal îmi place stilul orientat spre clasicism şi alegorii: e simplu, echilibrat şi nu foarte greu de înţeles. Bine, mie îmi plac şi basmele aşa că poate că nu sunt tocmai persoana bună de întrebat… Bon, am stat noi cu ochii în soare şi am admirat Parlamentul, după care am pornit mai departe, printr-un părculeţ. La capătul lui, se vedea chiar Primăria (Rathaus îi zice pe limba localnicilor):

Primăria este o clădire uriaşă în stil gotic care adăposteşte şi consiliul local. Oricum, cred că mai au loc câteva consilii şi primării pe lângă – e chiar mare! Şi decorata în buna tradiţe a stilului: cu multe sculpturi migăloase, turnuri şi turnuleţe şi în general un număr mare de ornamente pe metru pătrat. Cică pe cel mai înalt turn al primăriei stă aşa numitul Rathausmann (care însemnă chiar ”omul primăriei” într-o traducere simplistă), dar noi nu l-am observat.

În faţa primăriei este o piaţetă unde când am fost noi pe-acolo se desfăşura Live Earth. Mă rog, erau de fapt înregistrări de la concertele Live Earth din diferite oraşe din lume. Era şi multă lume, ca la orice festival, şi multe standuri unde găseai mâncare, sucuri, cafele şi multe altele. Noi ne-am vânturat puţin pe la standurile cu profil ecologic şi am băut apă filtrată de cea mai bună calitate de la unul dintre ele (şi pe căldura aia, nici nu pot să vă spun ce bine ne-a prins), iar Radu mi-a cumpărat o îngheţată – yum yum! Mai jos se vede şi piaţa Primăriei cum arăta în ziua respectivă. Unde am fost dup-aia mai povestesc în posturile viitoare. Promit că n-o să mai treacă aşa mult ca ultima dată!